Text: Florin Frasineanu

In multe tari, lanturile de retail au speculat categoria de produse traditionale, dezvoltandu-si fie linii proprii de brand privat, fie creand raioane specializate. Pot fi aceste produse o oportunitate si pentru comerciantii romani? Cu siguranta, da. Nu poate fi vorba insa de o dezvoltare la nivel national, datorita unor obstacole importante.

Lansate ca o curiozitate, in urma cu cativa ani, sub patronajul Muzeului Taranului Roman, targurile de produse traditionale au devenit un eveniment obisnuit in pei- sajul bucurestean. Nu exista practic luna in care sa nu ne intalnim cu un astfel de targ, organizat prin diferite cartiere, piete sau zone cu trafic intens. Curiozitatea s-a transformat in obisnuinta, iar ineditul in cotidian. Si cum orice obisnuinta influenteaza si obiceiul de consum, a aparut cererea. In spatele acesteia, dorinta consumato-rilor pentru calitate si, nu in ultimul rand, pentru alimente sanatoase. Asocierea dintre calitate si produsele facute in casa este tot mai evidenta. Asadar cerere exista. Care este insa oferta? Am putea spune variata, bazata pe cateva mii de produse. Multe dintre ele sunt realizate in mici unitati de productie locala.

Peste 2.000 de produse in portofoliul ONPTER

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a impus adoptarea unor standarde generale care creeaza cadrul legal pentru produsele traditionale si reglementeaza activitatea producatorilor (caseta 1 si 2). In paralel, in cadrul Ministerului Agricul-turii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a luat fiinta Oficiul National al Produselor Traditionale si Ecologice Romanesti (ONPTER). Practic, orice producator individual sau grup de producatori poate solicita inregistrarea unor produse traditionale, in baza unor documentatii standard. Inregistrarea se poate limita la teritoriul national sau - in cazul unor produse renumite - la nivelul intregului spatiu al Uniunii Europene.

Odata aprobate, acestea sunt protejate impotriva:

- oricarei utilizari comerciale a unei denumiri inregistrate care ar permite exploatarea reputatiei acesteia;
- utilizarii abuzive, imitarii sau evocarii originii;
- oricarei indicații false sau inselatoare privind provenienta, origi-nea, natura sau calitațile esențiale ale produsului;
- oricarei alte practici susceptibila sa induca consumatorul in eroare cu privire la originea veritabila a produsului.

In portofoliul ONPTER sunt deja 2.185 de produse traditionale romanesti, fabricate in mai toate zonele tarii de catre producatori individuali sau grupuri de producatori, dar si de com-panii nationale. Cele mai multe produse se regasesc in categoriile:

- Lactate si branzeturi - 943 de produse
- Produse din carne - 541
- Panificatie - 421
- Bauturi alcoolice - 224

Alaturi de acestea, mai intalnim conserve legume-fructe (27), miere (3), ulei (1), produse culinare (10), peste (2) sau bauturi nealcolice (13).

Traditional sau doar atestat traditional?

Inregistrarea si certifi-carea unui produs ca fiind traditional este atestata prin cateva elemente de con-trol aplicate pe ambalajele produselor. Pentru produsele traditionale certificate, cea mai importanta este sigla: "Specialitate traditional garantata". Alaturat se mai pot regasi alte doua sim-boluri: "Denumire de origine protejata" sau/si "Indicatie de origine protejata". Aceste ultime doua simboluri se regasesc, asa cum le spune si numele, doar pe produsele cu denumire de origine protejata.

Pentru producatori, etichetele certifica autenticitatea produsului si ofera o garantie suplimentara consumatorilor. Pentru acestia din urma, etichetele reprezinta informatii utile si permit acestora sa identifice cu usurinta produsele traditionale autentice, precum si pe cele cu denumire de origine protejata. Este oare nevoie de atatea masuri de protectie? Cu siguranta, da. Cuvan-tul "traditional" nu este un cuvant protejat. In prezent exista pe piața produse care folosesc chiar in denu-mirea lor sintagma: "reteta traditionala". Perfect legal. Reteta folosita poate sa fie una traditionala, dar procesul de fabricatie, de exemplu, poate fi unul industrial. Apli-carea etichetelor de certifi-care pe ambalajul produselor ramane insa, pentru micii producatori un vis indepartat, atat timp cat comercializarea produselor lor se face doar prin intermediul targurilor si nu prin lanturile de retail.

Oportunitate pentru com-paniile producatoare

Ca dezvoltarea unor pro-duse traditionale poate fi o oportunitate, o demonstreaza si cateva mari companii care au inregistrat si dezvoltat astfel de proiecte. Produsele respective folosesc materie prima si ingrediente speci-fice, respecta cu strictețe reteta si toate etapele procesului traditional de productie. Beneficiind de forta si logistica compani-ilor, astfel de produse au depasit barierele geografice, regasindu-se azi in distributia nationala. Romlacta Iasi, Sardes Trade&Industry, Boromir, Industrializarea Laptelui Mehedinti, Therezia, Iomcoop Sibiu, Bere Trei Stejari, Ecolact, Raraul sau Napolact sunt doar cateva exemple de companii cu produse traditionale atestate. Napolact, de exemplu, a inregistrat numai putin de 14 articole, din care cele mai cunoscute sunt branza de Nasal sau iaurtul Cedra.

Piata de retail, obstacol sau oportunitate?

Pentru micii producatori, oportunitatea pe plan national o reprezinta maga-zinele specializate in produse traditionale. Numarul lor este insa extrem de redus. La acestea se mai adauga mici magazine din comertul traditional. Cazuri in care micii comercianti au inteles oportunitatea promovarii unor astfel de produse intal-nim doar in zona Transilva-niei si in special in judetele Covasna, Harghita sau Mures. In multe tari, lanturile de retail au "speculat" categoria de produse traditionale si, fie si-au dezvoltat linii proprii de brand privat, fie au creat in cadrul magazinelor raioane specializate cu astfel de produse. Pot fi aceste produse si in Romania o oportuni-tate pentru comercianti? Cu siguranta, da. O demonstreaza numarul mare de vizitatori si cumparatori la targurile organizate.

Nu poate insa fi vorba de o dezvoltare la nivel national. Pentru multi producatori, nivelul comenzilor unui lant de magazine este un prag de neatins. Pentru altii, prin insasi reteta de fabricatie, incadrarea in termenul de produs traditional impune o anumita tehnologie de fabricatie, de cele mai multe ori bazata pe instrumente traditionale si nu pe linii de productie industriala. Cred insa in modelul unor maga-zine "pilot" in care sa existe astfel de raioane, organizate, de ce nu, pe principiul shop-in-shop.

Cu siguranta nu este usor. Chiar daca ambele parti (producator/retailer) identifica oportunitatea si doresc sa colaboreze, obiectivele, standardele proprii, volumele si nu in ultimul rand logistica, pot fi tot atatea puncte sensibile pe parcursul negocierilor. Orice reusita insa poate fi un exemplu win-win si, de ce nu, un mare castig si pentru cea de-a treia parte: con-sumatorul.