text: Carmen Ionescu

Eliminarea taxelor pentru care nu se poate observa o legatura directa cu contraprestatia comerciantilor, cum ar fi taxa pentru acoperirea cheltuielilor de extindere/modernizare a retelei de magazine este una dintre propunerile lansate de oficialii Consiliului Concurentei cu ocazia prezentarii raportului investigatiei utile pentru cunoasterea sectorului comercializarii cu amanuntul a produselor alimentare.

O alta propunere lansata de institutia amintita se refera la eliminarea clauzei clientului celui mai favorizat din relatiile comerciale dintre comercianti si furnizori, pe fondul existentei taxelor de raft, in scopul protejarii bunastarii consumatorului final si mentinerii unui mediu echitabil de manifestare a concurentei intre toti agentii economici revanzatori prezenti pe piata. In fine, Consiliul Concurentei recomanda ca responsabilitatea alocarii spatiului la raft sa ramana in sarcina comerciantului, pentru a garanta tratamentul egal al furnizorilor.

Taxele de raft
Practica solicitarii unor taxe este rezultatul exercitarii puterii superioare de negociere a unora dintre marii retaileri. In unele cazuri insa, aceste taxe sunt oferite de catre furnizori, intrucat le ofera acestora avantaje din punct de vedere comercial. Din analiza a rezultat ca exista si o serie de taxe percepute de comercianti pentru care nu se poate observa o legatura directa si imediata cu serviciile prestate de catre retailer furnizorilor.

Clauza MFN
Sintagma clauza clientului cel mai favorizat (denumita si clauza antidiscriminare sau clauza natiunii celei mai favorizate - "most favoured nation" - MFN) se refera la acea clauza prezenta in contractele dintre furnizori si retaileri prin care furnizorul se obliga sa ofere comerciantului cel mai bun pret de pe piata. Consiliul Concurentei considera ca aplicarea clauzei MFN, coroborata cu practicarea taxelor de raft, induce costuri suplimentare artificiale pentru comertul traditional, influentand negativ capacitatea acestuia de a concura cu reprezentantii comertului modern. In schimb, cel putin pe termen scurt, furnizorii obtin profituri suplimentare. Din informatiile existente, a rezultat ca furnizorii includ valoarea preconizata a acestor taxe in costul complet al unui produs.

Puterea de negociere
Puterea de negociere este vazuta ca abilitatea firmelor de comert de a obtine conditii cat mai favorabile de la furnizori. Ca urmare a puterii de negociere sporite in raport cu unii dintre furnizorii lor, unele lanturi de magazine sunt acuzate ca nu au returnat contravaloarea unor taxe de raft in cazul unor delistari, ca solicita anual modificarea clauzelor contractuale, in sensul cresterii anumitor retributii din partea furnizorilor, ca intarzie plata facturilor, ca delisteaza in mod nerezonabil, ca blocheaza livrarile fara a rambursa taxele de intrare sau de listare platite, ca solicita discounturi retroactive.
Cu toate acestea, cei mai multi dintre furnizori chestionati au apreciat calitatea relatiilor comerciale cu cei mai importanti retaileri ca fiind cel putin acceptabila. Aceste diferende privind clauzele contractuale pot fi rezolvate de catre parti prin intermediul dreptului comercial, dreptul concurential neavand rolul de a solutiona astfel de situatii in absenta unei pozitii dominante detinute pe piata de catre un anumit retailer.

Balanta comert modern - comert traditional
La nivelul anului 2008, balanta comertului cu produse alimentare a fost inclinata spre comertul traditional, ceea ce s-ar traduce prin faptul ca magazinele alimentare de mici dimensiuni si de cartier au o pondere de aproximativ 60% in distributia acestor produse, in timp ce comertul modern detine doar o pondere de 40%. Spre deosebire de Romania, in majoritatea tarilor membre UE, forma moderna de comert detine o pondere mult mai mare: Austria - 99%, Italia - 70%, Lituania – 65%.

»Cei mai multi dintre furnizorii chestionati au apreciat calitatea relatiilor comerciale cu cei mai importanti retaileri ca fiind cel putin acceptabila.
60% ponderea comertului traditional in distributia produselor alimentare