Formatul discounter – de departe un succes al anului 2009 – se anunta a fi in continuare solutia optima pentru retailul romanesc, iar expansiunea principalilor jucatori va continua la fel de agresiva si in perioadele urmatoare.
Flexibilitatea, controlul riguros al costurilor si o logistica bine pusa la punct sunt criteriile care au asigurat succesul formatului. Il intalnim deja aproape peste tot, de la capitala sau resedinte de judet si pina la localitati cu 8.000 de locuitori. Patrunderea in astfel de zone face ca pentru unii consumatori, discounterul sa fie prima intalnire cu comertul modern. Pentru o comunitate mica urbana, discounterul poate fi sinonimul centrelor comerciale din marile orase.
Iar retailerii au "exploatat" rapid aceasta oportunitate venind in intimpinarea clientilor cu oferte adaptate. Practic discounterii s-au inspirat din toate formatele comertului modern.
Nu este de mirare ca in perioadele de varf (Paste sau Sarbatori de iarna) oferta discounterilor copiaza prin diversitate oferta hypermarketurilor. Zona in-out-urilor este plina de produse, de cele mai multe ori in categoria non food. Chiar si pe brandurile cunoscute sunt lansate promotii limitate.
De la formatul cash&carry discounterii au copiat ofertele de multipack dar si modul de autoservire direct de pe palet. Este explicabil avand in vedere ca in multe zone, discounterul este poate singura solutie rapida de furnizor pentru clientii HoReCa. Rezultatul retetei? Expansiune rapida, profitabilitate, cota de piata in crestere si nu in ultimul rand cifra de afaceri. Pentru Romania 2009 a fost primul an in care dupa estimarile noastre, canalul discounter a depasit pragul de 1 miliard euro. Pentru producatori discounterul reprezinta nu numai volume dar si distributie numerica. Iar pentru unele categorii – ex.produse congelate – oportunitatea de a intra in localitati imposibil de atins.
Anuntata ca sigura pentru 2010 intrarea pe piata romaneasca de discount a germanilor de la Lidl se va face in forta. Propriile magazine aflate in diferite stadii de constructie, la care se adauga recenta achizitie a retelei Plus, vor pozitiona Lidl inca de la lansare intr-o pozitie fruntasa.
Este posibil ca unele magazine Plus sa nu ramina in portofoliul retailerului si sa fie inchise sau vandute. Analiza indicatorilor de performanta va decide. Putem insa estima pentru finalul 2010 o retea de aproximativ 150 magazine Lidl.

Lidl si conceptul de hard discount
Ce aduce nou Lidl? Cu siguranta conceptul de hard discount. Un model nou pentru consumatori dar si pentru producatorii romani. Notiunea de discounter este sinonima cu eficienta si preturile reduse. Atat conceptul de soft discount cat si cel de hard discount le promoveaza cu succes.

Cum se diferentiaza pe piata discounterii?

Diferentele incep sa apara la sortimentatie, promotii si nu in ultimul rand negocierea cu furnizorii. Sortimentatia unui soft discounter cuprinsa intre 1.500 si 2.000 de articole, poate ajunge in perioadele de varf de vanzari si la 4.000 de articole. In cazul unui hard discounter limita minima este de 800 de articole putind urca pina la 1.500 maxim 2.000 articole. Este insa o sortimentatie bazata aproape in exclusivitate pe brandurile private.
Modelul german a presupus initial o sortimentatie 100% brand privat. Ulterior, la cererea consumatorilor hard discounterii au facut citeva concesii pentru unele din cele mai populare branduri germane si au acceptat ca 5% din sortimentatia lor sa fie acoperita cu acestea. Pentru a evita insa orice comparatie de pret, marii producatori au trebuit sa faca concesii si sa "creeze" gramaje sau ambalari exclusive pentru aceste magazine. Volumele realizate au justificat insa eforturile depuse.
Este posibil ca acest prag sa coborit in Romania. Suntem totusi o piata de consumatori de brand. Un scenariu cu 80% brand privat la o sortimentatie medie de 1.200 articole lasa loc pentru 200 – 250 de articole branduri.
Care vor fi acestea? Cu ce concesii din partea furnizorilor ? Ramine sa vedem in timp. Si pentru ca am mentionat relatiile furnizor – retailer, negocierea cu un hard discounter este total diferita. Intentia retailerului este de a obtine cel mai mic pret din piata. Tocmai de aceea negocierea se poarta pe pret net si nu pe bonusuri sau pachete comerciale. O negociere care poate crea batai de cap furnizorilor. Nu este exclus ca unii dintre acestia sa fie pusi in situatia de a alege cu care discounter vor merge in continuare.
Decizii dificile. Mariile companii, cele care pe langa volume si prezenta in piata isi doresc si imagine, stiu ca nu au la ce se astepta. Un hard discounter pe cat posibil nu face promotii de furnizor. Focusul sau este EDLP (every day low price). Asadar NU promotiilor de pret si NU promotiilor de brand.
Ca pozitionare in piata strategia unui hard discounter presupune de cele mai multe ori amplasarea in vecinatatea magazinelor mari, cu o oferta sortimentala diversificata. E un aspect ce exploateaza vadul comercial deja creat si vine in intampinarea consumatorilor care nu au prea mult timp la dispozitie pentru cumparaturi. Pentru concurenta insa este un element de presiune.
Intrarea Lidl este un semnal pentru alti discounteri. Piata romaneasca ramine in continuare pentru acestia o oportunitate pe termen lung.
Cine ii va urma? Raspunsul s-ar putea sa nu intarzie prea mult.