Productia de miere depinde, in mare masura de conditiile climaterice. Ploile indelungate si noptile reci sunt doar doi dintre factorii care afecteaza negativ productia. S-a intamplat in 2007, si in 2008. Estimarile pentru 2010 sunt insa, de departe, cele mai pesimiste. Specialistii prognozeaza o productie nationala de 15.000 tone. Fata de anul precedent, cand productia a fost de peste 21.000 tone, scaderea reprezinta peste 30%. Este totusi un scenariu optimist, la nivel national, pentru ca unele categorii vor fi mult mai afectate. Este vorba, in principal, de mierea de salcam si de tei. La salcam, estimarile indica o productie nationala de aproximativ 2.000 tone. Ceea ce, raportat la productia anului 2009 (7-8.000 tone) reprezinta un semnal de alarma.
Daca in mod normal, productia unui stup este de 20-22 kg, exista zone la nivel national unde s-au recoltat doar 2-3kg. Iar la nivel national sunt inregistrate peste 1 million de familii de albine.

Ne vom confrunta asadar cu o criza pe acest segment ?

Romanii, nu sunt nici pe departe mari consumatori de miere. Potrivit datelor furnizate de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), consumam anual in medie 500g pe cap de locuitor, mult sub nivelul altor tari din Uniunea Europeana. In Austria si Elvetia consumul anual este de 1kg pe cap de locuitor, in timp ce in Germania intre 1,5-2kg pe cap de locuitor. Iar in Danemarca, aproape 5kg. Adica de …10 ori mai mult.
Recomandata pentru propietatile sale curative, mierea a fost folosita frecvent in alimentatia romanilor. Treptat insa modul de viata ni s-a schimbat si poate am uitat sa mai mancam sanatos. Sunt oare sanse ca acest raport sa se schimbe si sa incepem sa consumam din nou mai multa miere? Putin probabil. 
Actuala criza de productie se va regasi in pret. O crestere de 25-30% fata de pretul actual, este un scenariu plauzibil. Iar pentru sortimentele de salcam si tei, poate si peste acest procent. Iar un pret mai mare nu face decat sa indeparteze consumatorii si nicidecum sa contribuie la cresterea consumului.
Pentru producatori ecuatia este simpla : productie scazuta, costurile trebuie compensate prin pret. Este posibil ca piata nationala sa aiba un recul in fata unor majorari de pret si implicit sa inregistreze o scadere a consumului. Exista insa pietele Uniunii Europene, ce pot absorbi cu siguranta chiar si un pret mai mare. Caz in care productia se va indrepta cu precadere spre export. Situatia nu este noua. An de an Romania, potrivit MADR, exporta peste 60% din productia sa de miere. Adica aproximativ 20 milioane euro. Iar principalele piete sunt Germania, Marea Britanie, Franta, Austria sau Italia, la nivel european dar si tari indepartate ca Japonia, China, Canada sau SUA.

Piata nationala
Piata nationala este dominata de citiva producatori, care, pe langa productia proprie colecteaza si prelucreaza miere de la sute de apicultori individuali. Produsele acestora se regasesc cu precadere in lanturile de retail sau sunt livrate industrial ca materie prima.
Chiar daca Romania, la nivel european este unul dintre principalii exportatori de miere, pe piata locala se regasesc si importuri, in principal din zona Uniunii Europene, dar si din afara acesteia:
• Spania: producatorul spaniel Nutrexpa este present cu unul dintre cele mai vechi branduri ale sale (Granja San Francisco)
• Germania – brandul Bee Easy produs de catre compania Langnese
• Austria
• Turcia

Categoria, in lanturile de retail
Mierea este definita ca o categorie distincta in lanturile de retail. In canalele hypermarket si cash&carry, mierea are alocata o suprafata de raft de unu, doi sau chiar trei metri liniari. Ceea ce raportat la alte categorii de produse este impresionant. Potrivit Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania, doar 50% din cantitatea consumata la nivel national, se comercializeaza prin lanturile de retail. Adica aproximativ 5.000 de tone anual. Adica aproape 100 milioane lei. Anual. Raportata la numarul de luni si la universul national de magazine din retailul modern, cifra poate parea nesemnificativa fata de spatiul alocat. Si totusi mierea se cere, iar oferta cu cat mai variata cu atat poate atrage noi consumatori.
Iar varietatea – pe langa brandurile nationale consacrate sau importuri – poate insemna si brand privat. La nivel national numarul acestora este cu adevarat impresionant: 10 branduri private, dezvoltate de sase retaileri, insumand 27 articole. Marea lor majoritate sunt dezvoltate cu producatori locali - Apicola Pastoral Georgescu si Apidava fiind singurii producatori romani de brand privat. Cele trei articole din categoria Bio, importate de catre Auchan si respectiv real, sunt branduri proprii realizate in si pentru tarile de origine (Franta si respectiv Germania) si nicidecum pentru piata romana.
Categoria Bio, chiar si sub un brand national, este totusi la inceput de drum, fiind considerata un segment de nisa. Iar pretul platit nu reflecta realitatea. Daca in cazul fructelor, diferenta de pret platita in plus pentru un produs din categoria Bio este de peste 50-60%, la miere, diferenta este de doar 20, maxim 30%. Spre exemplu, pretul de raft pentru produsele Apidava, singurul producator national de miere ecologica prezent in retelele de magazine este in jurul a 27-28 lei/kg, la mierea poliflora. In timp ce pretul unui kilogram “normal” de miere poliflora poate ajunge la 19-21 lei. Nu la fel stau lucrurile in cazul produselor Bio din import, unde pretul de raft al acestora, sare usor peste 36 si chair 44 lei/kg. Un motiv in plus pentru producatorii romani sa se orienteze cu acest gen de produse spre export.

Mierea o posibila criza?
In ciuda productiei scazute la nivel national nu credem ca se poate vorbi despre o criza in viitorul apropiat. Consumul national, in continuare scazut, poate fi acoperit integral din productia nationala. Cu siguranta vor exista cresteri de pret. Cat vor fi acestea? 20, 25, 30%? Greu de estimat. Corelatia va fi data cu siguranta de pretul de export din tarile spre care se indreapta surplusul national.
China, tara care acopera in prezent peste 40% din productia de miere la nivel mondial este din ce in ce mai prezenta la nivel european, in ciuda restrictiile vamale impuse de Uniunea Europeana. Iar prezenta produselor sale va tempera o eventual crestere de preturi.
Desigur pentru producatorii romani decizia de a vinde pe cel mai bun pret va fi prioritara. Oricine cred, ar prefera sa vanda la export, pe un pret superior celui obtinut la nivel national. Pentru un retailer care nu are sortimentatie dezvoltata sau care depinde exclusiv de un furnizor, acest lucru poate fi fatal. Vor fi insa doar cazuri izolate, pentru ca marile retele (si ma refer aici in special la canalul hypermarket si cash&carry) au deja diversitatea necesara evitarii unor astfel de situatii.
In plus, apare pentru cei care si-au dezvoltat propriile branduri private si forta acestor contracte. Pentru ca daca un contract normal poate fi realizat partial sau ii poate oferi producatorului “portite” de scapare, contractul pe brand privat garanteaza existenta unui parteneriat. Si implicit asigurarea cantitatilor necesare.

Text: Florin Frasineanu

Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza